Carl Jung, satori

Cum putem vedea interesul lui Carl Jung pentru Budismul Zen si satori, experienta iluminarii, in contextul taoismului? Este vorba de aceleasi experienta intuitiva, imediata a realitatii?

anna_irina a scris:
-------------------------------------------------------
> Cum putem vedea interesul lui Carl Jung pentru
> Budismul Zen si satori, experienta iluminarii, in
> contextul taoismului? Este vorba de aceleasi
> experienta intuitiva, imediata a realitatii?


Nu inteleg intrebarea. Reformulati.

Nu stiu sigur daca sunt acelasi lucru, adica. Taoismul inseamna armonia cu Tao, cu toate conditiile la care ne putem adapta. Zen Buddhismul in schimb inseamna iluminare, traitul experientei aici si acum, acceptarea faptului ca prezentul e tot ce avem, ca trebuie sa acceptam ca vom pierde tot si pe toti cei dragi la care tinem in aceasta viata, etc. Posibil ca tao sa insemne gasirea unui echilibru, a unei armonii la nivel global, pe cand Zen Buddhismul sa fie gasirea unui echilibru personal. Adica nu prea par acelasi lucru, sunt unite doar de practica meditatiei. Zen inseamna meditatia in gradinile japoneze, in natura, Taoismul adaptarea la conditii. Nu stiu sigur daca "wu wei," actiunea fara efort, din taoism, inseamna acelasi lucru precum revelatia Zen, ci doar simplitatea, spontaneitatea si echilibrul.
Cred ca sunt cam doua filozofii diferite.
De remarcat cum Jung a fost atras de filozofia asiatica, pentru ca lasa libera exprimare a inconstientului, instinctualului, fata de mult prea puternica rationalitate a individului din culturile vestice. Culturile si practicile asiatice parca indemnau pt Jung la o mai mare libertate si deschidere in gandire.

anna_irina a scris:
-------------------------------------------------------
> Cum putem vedea interesul lui Carl Jung pentru
> Budismul Zen si satori, experienta iluminarii, in
> contextul taoismului? Este vorba de aceleasi
> experienta intuitiva, imediata a realitatii?

Jung cunostea taoismul, yoga, buddhismul tibetan - a scris o introducere foarte interesanta, din perspectiva psihanalizei la Cartea tibetana a mortilor.
Dar nu era interesat de aceste perle spirituale decit in masura in care se incrucisau cu teoriile sale, arhetipul si inconstientul arhetipal.
A scris si despre tao, definitia lui e interesanta dar eronata.
Nu putea trece peste propriul sau eu stiintific. Si, desigur, a fost atacat sistematic.