Re: Cautarea sensului nu are sens.

Am citit cartea ,Calea Zen ,de Alan Watts si o recomand tuturor celor care sint intereasati de taoism, budishm, zen. Din cursurile voastre am aflat de Alan Watts si ma bucur, fiindca el a fost printre aceia care a avut acea intuitie care l-a ajutat sa inteleaga ceea ce textele sacre vor sa spuna.

Dar cartea Calea Zen este o carte speciala fiindca curata mintile occidentale de falsele prejudecati si arata calea spre adevar. Vreau sa dau numai un exemplu.
Noi, occidentalii, sintem innebuniti in cautarea sensului vietii, cream filozofii, metafizi complexe, etc. Dar oare ce sens cautam ? Ce inseamna de fapt sens al vietii ? Al cui sens ? Daca exista viata cu sens atunci ar trebui sa existe si viata fara sens ? Care e diferenta dintre viata cu sens si fara sens ? De ce nu ? Oare sint mai multe sensuri ?

Toate sensurile nu inseamna de fapt nimic sint pure abstractizari, concepte ale mintii umane, deci nimic de urmat sau de cautat sau de inteles sau de neinteles. Si daca nu exista un sens sau nimic de cautat oare pot sa spun cu resemnare ca viata nu are niciun sens ? Da, dar e acelasi lucru cu a spune ca viata are sens, adica tot un concept , o abstractizare. Si daca nu e nici asa, nici altminteri ,atunci ce ne mai ramane ? Eu am gasit, e ceea ce se numeste calea de mijloc, propusa de budihsmul mahayana si care are multe in comun cu tao, zen.

Care spune asa: orice nazuinta este inutila deoarece nu exista nimic de care sa te agati. Aceasta este doctrina vidului a lui Nagarjuna, sau calea de mijloc, deoarece combate toate afirmatiile metafizice prin demonstrarea relativitatii lor.
Insa conceptiile includ nu numai parerile metafizice, ci si idealurile, credintele religioase dorintele supreme si ambitiile de orice fel - tot ceea ce mintea omului cauta si isi insuseste pentru securitatea sa fizica si spirituala.

Deci inca odata, cautarea disperata a sensului vietii dupa care noi occidentali sintem atat de atrasi nu este decat o eroare fatala sau mai grav e cand incercam sa dam un sens vietii cu ajutorul profesiei, familiei, educatiei, bogatiei, saraciei, etc, etc, ! Eu am scapat de presiunea asta din momentul cand am descoprit ceea ce am scris mai sus. Noi occidentalii ne-am dezvoltat o gandire bazata numai pe concret, abstractizari, definitii, categorii, obiecte fizice care ne-a indepartat foarte mult de realitate. Dupa ce am citit din aceste texte sacre am inteles ca fugim dupa fantome! Mai grav, aceste fantome sint idealurile noastre!

Inca ceva revelator:

Nu poate fi numita vid sau ne-vid,
Sau amandoua, sau niciuna;
Dar pentru a o mentine,
O numim "Vidul".

Sorin a scris:
-------------------------------------------------------
> Am citit cartea ,Calea Zen ,de Alan Watts si o
> recomand tuturor celor care sint intereasati de
> taoism, budishm, zen. Din cursurile voastre am
> aflat de Alan Watts si ma bucur, fiindca el a fost
> printre aceia care a avut acea intuitie care l-a
> ajutat sa inteleaga ceea ce textele sacre vor sa
> spuna.
>
> Dar cartea Calea Zen este o carte speciala fiindca
> curata mintile occidentale de falsele prejudecati
> si arata calea spre adevar. Vreau sa dau numai un
> exemplu.
> Noi, occidentalii, sintem innebuniti in cautarea
> sensului vietii, cream filozofii, metafizi
> complexe, etc. Dar oare ce sens cautam ? Ce
> inseamna de fapt sens al vietii ? Al cui sens ?
> Daca exista viata cu sens atunci ar trebui sa
> existe si viata fara sens ? Care e diferenta
> dintre viata cu sens si fara sens ? De ce nu ?
> Oare sint mai multe sensuri ?
>
> Toate sensurile nu inseamna de fapt nimic sint
> pure abstractizari, concepte ale mintii umane,
> deci nimic de urmat sau de cautat sau de inteles
> sau de neinteles. Si daca nu exista un sens sau
> nimic de cautat oare pot sa spun cu resemnare ca
> viata nu are niciun sens ? Da, dar e acelasi lucru
> cu a spune ca viata are sens, adica tot un concept
> , o abstractizare. Si daca nu e nici asa, nici
> altminteri ,atunci ce ne mai ramane ? Eu am gasit,
> e ceea ce se numeste calea de mijloc, propusa de
> budihsmul mahayana si care are multe in comun cu
> tao, zen.
>
> Care spune asa: orice nazuinta este inutila
> deoarece nu exista nimic de care sa te agati.
> Aceasta este doctrina vidului a lui Nagarjuna, sau
> calea de mijloc, deoarece combate toate
> afirmatiile metafizice prin demonstrarea
> relativitatii lor.
> Insa conceptiile includ nu numai parerile
> metafizice, ci si idealurile, credintele
> religioase dorintele supreme si ambitiile de orice
> fel - tot ceea ce mintea omului cauta si isi
> insuseste pentru securitatea sa fizica si
> spirituala.
>
> Deci inca odata, cautarea disperata a sensului
> vietii dupa care noi occidentali sintem atat de
> atrasi nu este decat o eroare fatala sau mai grav
> e cand incercam sa dam un sens vietii cu ajutorul
> profesiei, familiei, educatiei, bogatiei,
> saraciei, etc, etc, ! Eu am scapat de presiunea
> asta din momentul cand am descoprit ceea ce am
> scris mai sus. Noi occidentalii ne-am dezvoltat o
> gandire bazata numai pe concret, abstractizari,
> definitii, categorii, obiecte fizice care ne-a
> indepartat foarte mult de realitate. Dupa ce am
> citit din aceste texte sacre am inteles ca fugim
> dupa fantome! Mai grav, aceste fantome sint
> idealurile noastre!
>
> Inca ceva revelator:
>
> Nu poate fi numita vid sau ne-vid,
> Sau amandoua, sau niciuna;
> Dar pentru a o mentine,
> O numim "Vidul".

Nagarjuna impinge speculatia fiolozofica pina la extreme. Nu cred ca este o solutie sa negi realitatea sensurilor noastre pentru ca te vei lovi la un moment dat de - sa zicem - plata facturii. Daca nu o platesti, te trezesti in strada si tot asa pina vei muri de foame. Aceasta filozofie nihilista e posibil de aplicat daca traiesti in izolare totala, ca un monah crestin, si te hranesti cu insecte ca Ioan Botezatorul!!!

Imi place abordarea lui Buddha, cel care a inventat budismul. La el, suferinta - ca despre ea este vorba - se datoreaza iluziei care ne face sa credem ca tot ce exista este permanent. Desigur ca nu este - caci, cum zice el, tot ce se naste piere. Nu exista nici macar un eu subtil care sa subziste mortii fizice!

In taoism, pentru ca noi studiem aici taoismul, eventual in conexiune cu alte curente spirituale, avem lucruri asemanatoare. la Lieh Tzu gasim in practica meditatiei precizarea ca el nu se sinchiseste de pierdere-cistig si alte asemenea complexe dihotomice. El se lasa dus de curent - wu-wei - pina la a trai senzatia ca este o frunza in vint fara sa stie cine conduce: frunza sau vintul...

Interesant este ca aceasta atitudine nu te duce neaparat la situatia riscanta de a nu plati factura. Lieh Tzu procedeaza la fel cum ne sfatuieste Isus din Noul Testament: sa-i dam cezarului ce-i apartine.

Intr-adevar cand m-am apucat de citit din filozofia buddhista, am observat cum ei tot incearca sa ne faca constienti ca realitate e alta decat ceea pe care noi o proiectam si incercam sa o impachetam in ganduri si concepte.

Dar a intelege ca totul este trecator e nevoie sa simti, sa experimentezi. Daca ramai numai la cuvinte nu se schimba nimic. Aici cred ca poate ajuta meditatia care te face cumva sa simti ne-substanta lucrurilor, sa simti pierderea substantei solide, fiindca numai a incerca sa observi cum pui in plus peste un obiect din realiate, adica a te atasa, si a incerca sa-l "simti" asa cum e el de la sine, tot aduce ceva.

Cred ca Lieh Tzu are aceeasi experienta cand e dus de val. Experimenteaza lipsa solidului care creeaza impresia permanentei realitatii.

Ca sa fac o gluma. Uneori ma intreb daca nu cumva m-am nascut numai pentru cezar.

Sorin a scris:
-------------------------------------------------------
> Intr-adevar cand m-am apucat de citit din
> filozofia buddhista, am observat cum ei tot
> incearca sa ne faca constienti ca realitate e alta
> decat ceea pe care noi o proiectam si incercam sa
> o impachetam in ganduri si concepte.
>
> Dar a intelege ca totul este trecator e nevoie sa
> simti, sa experimentezi. Daca ramai numai la
> cuvinte nu se schimba nimic. Aici cred ca poate
> ajuta meditatia care te face cumva sa simti
> ne-substanta lucrurilor, sa simti pierderea
> substantei solide, fiindca numai a incerca sa
> observi cum pui in plus peste un obiect din
> realiate, adica a te atasa, si a incerca sa-l
> "simti" asa cum e el de la sine, tot aduce ceva.
>
> Cred ca Lieh Tzu are aceeasi experienta cand e dus
> de val. Experimenteaza lipsa solidului care
> creeaza impresia permanentei realitatii.
>
> Ca sa fac o gluma. Uneori ma intreb daca nu cumva
> m-am nascut numai pentru cezar.

Toti ne-am nascut numai pentru cezar numai ca unii dintre noi mai au si alte "talente" care se dezvolta in timp.